Ştii ce?

Aş vrea să dispar. Din decorul ăsta prefăcut, mort, îngheţat.

Mi-e rece apoi cald.

Şi-aş vrea s-arunc ceva din mine.

Să rămân cu nimic

Pentru că pustietatea nu doare atât de tare.

Şi-aş mai vrea să îmi încui găndurile

Să nu mă mai gândesc la nimeni niciodată

Pentru că nu merită.

Înserare timpurie-
strălucire estompată,
vie;
culori epuizate,
secate;
noapte-
veşnică,
sufocată în arome violet,
stropită cu praf şi sunet.

Urlete mute.
Punte
ce desparte întunericul de moarte;
şoapte.

"Te-am pierdut mâine."

Salvare

Tu, copile, îţi plângi sufletul asupra casei de carton

Pe care, cu grijă, o clădiseşi din toate rămăşiţele viselor tale,

Şi care, acum zace fărâmiţată de mâinile categorice ale propriului tată-

Nici nu ştia că în ea îţi lăsasei fericirea…

Tu, adolescentule, suspini pe podea cu inima frântă

Pentru că toate uşile către înţelegere ţi-au fost încuiate

Şi toate scările pe care mai puteai urca, blocate, de către cuvintele propriului tată-

Ştia că asta doare cel mai tare…

Tu, prezent, nu mai poţi vărsa o lacrimă, deşi te simţi mai pierdut

Decât atunci când fericirea ţi-a fost călcată în picioare ori părerea ignorată;

Acum poţi doar să înţelegi că nu mai există nicio şansă de salvare de la propriul tată-

Doar el ştie sigur că aşa te vei pierde…

Do you know how it feels?

Ştii cum e să nu poţi face nimic?

Să te ţină un singur principiu legat la pământ,

Să te zbaţi, să urli... şi toate astea să fie doar în capul tău

Pentru că ţi-ai dorit asta, îţi doreşti, dar ţi-e prea frică să nu porneşti totul greşit

Şi simţi că oricâte ai cunoaşte nu ai nicio şansă la reuşită

Şi orice posibilă cale îţi pare un eşec.

Ţi-e doar prea teamă să păşeşti înainte…

Escapadă premeditată involuntar

Durerea apare când numele şoptit de un suflet străin şi persoana cu acel nume sunt foarte departe unul de altul.

Merită să întreţii un foc care arde pentru altcineva cu speranţa că într-o zi va arde şi pentru tine? Merită să devii de piatră numai ca să nu mai simţi frigul? Frigul chiar şi in canicula verii…

Ţi-aş căuta în ochi o tresărire, un subînţeles, până aş trece prin tine cu privirea. Chipul tău e gol, lipsit de frământare…

“Aş scrie toate coincidenţele care mi s-au întâmplat dar aş rămâne fără foi…”

E vina subconstientului?

Realitate suprimata de un zambet furat intr-un vis planuit, imaginat, premeditat,
Scris pe foile mototolite cu furie si apoi aruncate in neantul constiintei mele;
Te reneg.

Insa ca un parazit iti faci loc prin capilarele suferintei si regretului,
Si toate astea fara a avea macar o idee despre faptele tale.
Nu stii.

Nimic.


Imaginea pe care mi-am creat-o in vis e atat de diferita de realitate incat mi-e teama sa te revad. Nu vreau sa imi spulberi admiratia pe care am adunat-o. Iar cand n-am puterea sa fac nimic plang.

Serotonină

Cum aş putea să fiu atât de ingnorantă, de oarbă, de nepăsătoare,

Încât să nu încerc să dezleg un fir înnodat cu atâta răbdare şi meticulozitate,

Care, de oricât de sus aş privi,

Tot mi-ar da impresia că e cu cinci minute lumină mai aproape de soare decât mine?

Ce ironie… să observi un fir de aţă de la o distanţă pe care nici imaginaţia n-ar putea-o vizualiza…şi cu atât mai puţin diminua…

Ne-am dematerializat

Ne-am ales trupuri noi, spirite noi.
Ne-am pierdut identitatea în materii obscure.
Aşteptam doar răsăritul.

E oare fără rost?

Degeaba mi-am arătat entuziasmul,
Durerea, anxietatea,
Mi-am inundat sângele cu soare, chipul cu-n zâmbet,
Mi-am expulzat nestatornicia din miocard

Degeaba...
Când lumea din jur a devenit un nonsens,
Căci scoţând totul astfel la iveală
Am sesizat că am rămas cu întreaga nimicnicie a Universului.
Speram că oamenii când primesc oferă,
Iar că cei ce oferă primesc.
Se pare însă că Terra are la baza funcţionării în principal sofisme.



Asculta mai multe audio diverse

1 lună...4 săptămâni...28 de zile

Am simţit azi raze cu diametre microscopice înţepându-mi faţa,
Intrându-mi prin pori ca nişte ace minuscule şi ascuţite.
Am simţit lumina în vene, soarele în gene.

Am înviat, am plonjat fericită pe coridoare
Pustii şi prăfuite.
Suflete măcinate au revenit astăzi la viaţă.

Pe tine te-am aşteptat o lună întreagă...

Refugiu

Mă cufund ireversibil în ascetismul unui mizantrop
Ce a uitat gustul aprecierii.
Mă scufund foşnitor în foi vechi cu odor sinistru
Ca-n frunze suspendate simetric.
Învăţ
Să sesizez ce-i infim, să înţeleg ce-i impunător.
În scoarţe maroniu-roşcate urmăresc absolutul.
Tuş fluent împrăştiat cu nonsens pe forme plane, ude, ondulate, vetuste;

Ţi-am spus vreodată cât de uşor e să înşiri
Pe o hârtie perfectă un gând lamentabil, mizer
Şi apoi să pretinzi că propria conştiinţă şi-a luat zborul în rai?
Te-ai gândit vreodată cum orgoliul zisului sapient îşi face loc dând coleric din antebraţe
Până când, ars cu atâta forţă şi împotrivire,
Îţi rezemi uşor frontalul încins de bucata de lemn rece şi lăcuită
Cu miros de vanilie şi praf?
Ţi-ai imaginat câte particule, monade dorm în părul tău, în scalp, sub piele, înoată în lichidul cefalorahidian şi apoi se ascund în scoarţa cerebrală?
Ai înţeles câte lucruri pierzi din vedere, câte persoane pierzi?
Ai văzut că tuşul negru e mai închis la culoare decât cărbunele, dar n-ai văzut strălucirea celui din urmă?

Între scoarţe şubrezite cu miros de vanilie, scorţişoară şi praf,
Dezleg, descurc, deznod aforisme,
Iar tu... îţi arăţi admiraţia de mizantrop morbid printr-un rictus ironic.
"M-au întrebat des ce caut aici, le-am răspuns să nu se simtă singuri."

Singura am invatat...

Am invatat ca de cele mai multe ori ne dorim mai mult exact ceea ce nu putem avea
Si de aceea nu stim sa ne bucuram de ce ni se ofera.
Am invatat ca persoana pe care ti-o doresti cel mai mult in viata ta
In majoritatea cazurilor nu va fi acolo,
Insa cand vei renunta ea, se va intoarce la tine.
Am invatat ca oricat de mult am vrea sa schimbam trecutul,
Singurul care poate fi schimbat este viitorul.
Am invatat ca trebuie sa ne legam de orice sansa pana nu este prea tarziu.
Am invatat ca singurul lucru pe care il ai pe lume este persoana ta
Si ca nu trebuie sa-i invinuim pe cei care vin si pleaca din viata noastra,
Ci, din contra, sa le multumim ca ne-au ajutat sa devenim mai puternici, mai buni.
Am invatat ca tristetea si fericirea sunt lucruri relative
Care apar intotdeauna in comparatie cu ziua de ieri,
Ca nu trebuie sa ai totul ca sa fii fericit.
Am invatat ca cea mai buna intelegere este intre doi oameni care comunica,
Pentru ca astfel vor incerca sa se puna unul in locul celuilalt.
Am invatat ca realitatea inseamna pentru fiecare ceva diferit
Si ca orice om isi alege propria lui lume,
Doar ca uneori uita scopul sau initial pe Pamant.
Am invatat sa nu judec lumea dintr-o singura perspectiva,
Caci in orice conflict fiecare are partea lui de vina.
Am invatat ca viata nu e destul de lunga sa o lasi sa treaca pe langa tine
Si ca intotdeauna trebuie sa-ti fixezi un scop pe care sa-l urmaresti.
Am invatat ca nimeni n-o sa-si dedice intreaga viata tie,
Insa ca trebuie sa fii recunoscator pentru orice clipa de atentie primita.
Am invatat ca respectul se castiga prin respect,
Iar intelepciunea prin forta exemplului.
Am invatat ca trebuie sa fii mai intelegator cu necazurile,
Pentru ca ele te vor duce mereu cu un pas inainte.
Am invatat ca odata cu fiecare lacrima varsata devii mai increzator in sine.
Am invatat ca nu trebuie sa te subestimezi inainte sa incerci si sa nu te supraestimezi dar nici sa renunti pana nu reusesti.
Am inteles ca poti face bine societatii schimband unele conceptii gresite ale celor din jur,
Insa nu inainte de a te schimba pe tine.
Am invatat ca inainte sa te schimbi in bine trebuie sa iti recunosti defectele
Si ca oamenii orgoliosi, din aceasta cauza, isi incetinesc enorm evolutia.
Am invatat ca in mare parte iti faci singur soarta prin deciziile pe care le iei
Si ca aceste decizii arata cine esti tu cu adevarat.
Am invatat ca multi oameni invata, insa nu stiu sa si aplice.

Am invatat ca toate acestea sunt rezultatul dorintei de cunoastere: a intregii lumi si , nu in ultimul rand, a propriei persoane,
Pentru ca analizandu-i pe ceilalti te poti descoperi pe sine.

Invata si tu...