Cum aş putea să fiu atât de ingnorantă, de oarbă, de nepăsătoare,
Încât să nu încerc să dezleg un fir înnodat cu atâta răbdare şi meticulozitate,
Care, de oricât de sus aş privi,
Tot mi-ar da impresia că e cu cinci minute lumină mai aproape de soare decât mine?
Ce ironie… să observi un fir de aţă de la o distanţă pe care nici imaginaţia n-ar putea-o vizualiza…şi cu atât mai puţin diminua…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu