Negru.
Faruri în noapte și străzi amorţite. Goană.
Nu vreau să pleci...
A trecut prea repede totul ca să fi putut îngheţa timpul. Ţi-ai luat la revedere cu capul lipit de geamul vagonului. Te-ai îndepărtat lent, n-am putut privi până la capăt...
Am învăţat să înot, dar nu și să mă lupt cu valurile. Ești departe și mă zbat. mi-ai luat aerul, forţa. Mi-am pierdut echilibrul.
Dar cu cât pierzi ceva mai de preţ, cu atât tânjești mai mult după el.
Ai zis c-o să mă prinzi. Că n-o să mă lași să cad în abisul ăsta întunecat...
De mult nu mai plutesc. Marea ta mi-a inundat ochii. De când sunt în furtuna asta? De ce toate valurile astea? De ce întuneric? Ai trimis toată furtuna la mine...
Spuneai că te întorci și o să fie bine?
Te vreau aici. Acum. Să mă pierd în ochii tăi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu