Întoarce-te...

Negru.
Faruri în noapte și străzi amorţite. Goană.
Nu vreau să pleci...

A trecut prea repede totul ca să fi putut îngheţa timpul. Ţi-ai luat la revedere cu capul lipit de geamul vagonului. Te-ai îndepărtat lent, n-am putut privi până la capăt...

Am învăţat să înot, dar nu și să mă lupt cu valurile. Ești departe și mă zbat. mi-ai luat aerul, forţa. Mi-am pierdut echilibrul.
Dar cu cât pierzi ceva mai de preţ, cu atât tânjești mai mult după el.

Ai zis c-o să mă prinzi. Că n-o să mă lași să cad în abisul ăsta întunecat...

De mult nu mai plutesc. Marea ta mi-a inundat ochii. De când sunt în furtuna asta? De ce toate valurile astea? De ce întuneric? Ai trimis toată furtuna la mine...

Spuneai că te întorci și o să fie bine?

Te vreau aici. Acum. Să mă pierd în ochii tăi...

Mi-e...

Mi-e dor să zâmbesc în somn,

Să mi se strânga inima de la versul unei melodii,

Să mi se umezească ochii când plouă.

Mi-e dor să merg pe un drum vechi

Şi să ma gândesc la cineva anume.

M-am săturat să traiesc printre străini.

Mi-e dor de ceva al meu.