Am realizat ca viata e singurul lucru important pe lumea asta. Nu ne dam seama cat trebuie sa avem grija de ea si cat sa o iubim. Ceva mi-a deschis ochii... O tragedie- pentru care am plans, cu toate ca nu aveam nicio legatura. Am plans, pentru ca mi-am imaginat cum ar fi sa nu imi mai traiasca parintii, fratele, prietenii mei cei mai buni, sa nu mai traiesc eu. Tot a durat mai mult de 2 saptamani... si inca sunt in stare sa plang daca ma mai gandesc la asta...
Incerc sa fiu optimista... cat pot de mult. Am ajuns sa ma bucur ca stau intinsa pe iarba, ca e soare afara, ca m-a prins ploaia departe de casa, fara vreun adapost in jur. Ca pot pastra amintiri, ca am prieteni. Ca pot scrie, ca pot desena,ca ma pot exprima. Ca am pe cine sa iubesc atat de mult, pentru ca imi da voie sa fac asta. Nici nu conteaza ce primesc inapoi. Si imi doresc sa am posibilitatea sa fac tot atat de multe lucruri simple. Sa ramana ceva in urma mea, ceva ce sa ii faca pe altii fericiti. Viata nu e facuta sa te bucuri din lucruri mari...
"Nu te mai plange atat!"
Ma plang doar pentru ca imi dau seama ca imi irosesc viata pe lucruri inutile...
... RIP -E-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu