luni, 2 noiembrie 2009

Fara chef de viata

Tocmai mi-am citit primele postari pe blog... sunt penibile. Cu greu ma abtin sa nu le sterg. O compunere veche pe care imi propusesem sa o scriu pe blog. Penibila si ea. Trecutul meu e penibil. Poate si prezentul... numai ca nimeni nu ma trezeste la viata, nimeni nu ma trage de maneca si imi zice "Trezeste-te, esti penibila!"
Momentan nu mai am nicio motivatie. Sa scriu pe blog, sa scriu in jurnal, sa imi scriu temele, sa desenez, sa invat... Le-am cam lasat balta pe toate. Nu mai am chef de nimic. Acum scriu pe blog pentru ca fierb in mine de nervi si revolta impotriva noii mele persoane: mai putin penibila (cica), dar si mai putin motivata si ambitioasa.
Amân tot ce nu imi face mare placere. Nu mai fac nici macar lucruri care ma bucura cate putin. Nu ma obosesc pentru lucruri fata de care sunt indiferenta. Imi propun sa fac multe, dar nu fac mai nimic. Imi propun sa invat mai multa engleza, pentru ca, din cate stiu eu imi place, si pentru ca mi-e frica sa nu fiu nevoita sa imi parasesc colegii si sa plec la alta clasa. Imi propun sa ma pun cu burta pe carte la chimie si germana pentru ca alta cale de iesire nu prea e. Imi propun sa desenez mai mult, sa nu imi uit scopul. Degeaba. Am ajuns sa fac totul in sila, fara pic de sentiment. Sunt de gheata. Si da, ma mai dezghet uneori, iar atunci incep sa ma vait ca un copil.
Nu stiu ce sa fac. De fapt stiu, dar nu pot sa castig lupta cu mine insami. Nu am determinare. Nu pot sa fac nimic decat daca actionez fara sa ma gandesc. Iar acum, in loc sa imi invat, ma chinui sa inteleg motivele pentru care nu ma pot ridica de pe scaun, sau nu imi pot lua caietul sa invat. Ce trebuie sa fac sa imi recapat pofta de viata...?
Am devenit prea delasatoare, plictisita, plictisitoare. Ma uit la cei din jur si le vad determinarea in ochi. Toti au un ritm, un program strict, numai eu nu. Apoi ma enervez pe mine si pe noua mea atitudine. Ma urasc pentru ca nu pot face nimic. Si tot nu fac nimic.
Cred ca mai bine ma duc sa imi iau caietul de chimie... Nici nu ma mai gandesc la cum ma voi ridica din fata monitorului. Inchid calculatorul. Poate asa voi reusi sa fac ceva.
P.S.Hmmm .... Mai intai recitesc ce am scris....
P.P.S. Simt miros de... ceva delicios... Cred ca intai mananc... :D
Post P.P.S. (exista?) Cred ca deschid si Tv-ul...
.
.
.
Mai bine nu mai inchid calculatorul... poate intra cineva ineresant pe mess...
.
.
.
Nu-mi da nimeni o palma sa ma trezesc? -___-'
.
.
.
Ce ma fac? =S

6 comentarii:

  1. Ce te faci? Foarte simplu. Nu te mai fa singura penibila, nu ajungi nicaieri. Nu te mai gandi la ce-ai facut inainte ca sa zici, din nou, "ce penibil". Daca scrii doar de poza, e ok, nu conteaza, dar daca tu chiar crezi in ceea ce scrii, si chiar asta gandesti, nu e bine. Nu o sa vina nimeni sa iti zica :"Ba, pssht, trezirea!". Am auzit de prea multe ori fraza :"Ma urasc." BS, nu exista asa ceva, este strict o idee bagata in cap de catre tine, o prostie. Termina, nu mai zi asta si treci la o maniera mai optimista, pentru ca viata n-o sa stea sa te astepte, iar Fat-Frumos e blocat in trafic in basme, n-o sa vina nici el prea curand. Inveseleste-te, potoleste-te si schimba macazu', pentru ca deraiezi.
    Ai intrebat ce sa faci, ti-am dictat un paragraf din "Realitate".

    RăspundețiȘtergere
  2. ba da sys, vrei palme?:)))))>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce patetic! De parca nu toti sunt asa! Parca altii nu-s mai rau ca si tine. In fine, macar desenezi fain!

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu ca sunt altii mai rau ca mine. Dar am si eu momentele mele in care am nevoie sa ma descarc, you know? Si oricine are, dar poate se exteriorizeaza in alt mod. Am scris asta pentru ca simteam nevoia...
    [numai ca nimeni nu ma trezeste la viata, nimeni nu ma trage de maneca si imi zice "Trezeste-te, esti penibila!"]
    acum mi s-a intamplat asta, deci ar trebui sa vad ce fac cu mine, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Trezeste-te, nu esti penibila"
    Nu lixxy ..
    :X
    esti o printesa.. si ..nimeni nu e penibil

    RăspundețiȘtergere