Aş vrea să dispar. Din decorul ăsta prefăcut, mort, îngheţat.
Mi-e rece apoi cald.
Şi-aş vrea s-arunc ceva din mine.
Să rămân cu nimic
Pentru că pustietatea nu doare atât de tare.
Şi-aş mai vrea să îmi încui găndurile
Să nu mă mai gândesc la nimeni niciodată
Pentru că nu merită.
