Cum e sa asculti anumite melodii pe care le ascultai cu ceva timp in urma, si sa iti imprime o stare ciudata, asemanatoare cu cea de datile precedente? Cum e sa ai impresia ca traiesti in trecut, sa iti revina in suflet foste dorinte, de mult uitate? Cum e sa fii inconjurat de mai multi prieteni ca niciodata si sa te simti totusi singur?
E chiar asa cum ma simt eu acum. Incredibil dar am avut impulsul sa scriu ce simt ACUM. De obicei ma chinui sa ma inteleg pe mine, insa in momentul asta totul mi se pare prea ...fara rost. Si stiu ca nu mi-a iesit nicidecum un post acceptabil... pentru ca nu scriu pentru post, ci scriu pentru mine, pentru ca stiu ca nu va citi prea multa lume toate tampeniile mele. Oricum, nu am scris niciodata ca sa ma laud cu ce am scris, ci pentru ca simteam nevoia sa ma descarc. Nu mai inteleg nimic. Sunt nesigura. Ametita. Rad de mine si de tot ce mi se intampla, de viata banala pe care o duc si de felul in care eu percep banalitatea.
Si stiu ca e inutil sa fac filozofie dintr-o simpla stare ... dar de, asa sunt eu, asa suntem [aproape] toti. Facem dintr-un nimic o imensa tragedie...
P.S. Titlul e doar un nume al unei melodii...
-T- inevitabil...
